Dragostea lui Dumnezeu reflectată în tipologia jertfei lui Avraam

Avraam a avut un singur fiu, și totuși, Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubești, pe Isaac; du-te în țara Moria și adu-l ardere-de-tot acolo, pe un munte pe care ți-l voi spune.” (Geneza 22:2).

Legătura cu Evanghelia după Ioan este clară: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică”. (Ioan 3:16). Avraam este scutit și, în cele din urmă, NU își jertfește singurul fiu. Dumnezeu Tatăl merge însă până la capăt – Singurul Său Fiu este jertfit!

Dumnezeu îl iubește pe Fiul, dar ne iubește și pe noi! Și această iubire – cât de mare! – a dus la jertfirea lui Isus! Sigur, nu a fost o jertfă forțată – Fiul însuși și-a dat viața de bună voie, fiindcă ne-a iubit: „Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viața pentru oi”. (Ioan 10:11).

Tipologia jertfei lui Avraam ne amintește că Dumnezeu ne iubește în ce mai real sens al cuvântului. Dincolo de decrete divine, de planuri tainice, de analize teologice, rămâne un adevăr simplu: Dumnezeu ne iubește! Să nu pierdem din vedere acest lucru. Să nu ne permitem să devenim oameni reci, cu capul mare, pasionați de doctrine și decrete divine, dar uituci când e vorba de dragostea divină. Și, mai ales, să nu teoretizăm asupra dragostei – prea mult o golim de esența ei când o flancăm cu tot felul de jargoane teologice!

Dragostea s-a arătat ca s-o simțim cu toată ființa și să răspundem și noi cu dragoste! Ești iubit(ă)!