De ce ardem în spitale?

Spitalul este, prin definiție, locul vindecării. E locul ultimei speranțe la viață, omenește vorbind! Când nu rezolvi beteșugul acasă, chemi salvarea să te ducă la spital. Se pare că, în România spitalul devine, tot mai frecvent, locul groazei, un infern dantesc.

De parcă nu erau suficiente umilințele „de rigoare”, cu care ne-am obișnuit deja în spitale, am ajuns să asistăm tot mai des la incendii care mistuie viețile unor semeni ca noi. De ce? Cum s-a ajuns aici și, mai ales, de ce se întâmplă accelerat astfel de nenorociri?

Nu e nevoie de explicații sofisticate. E simplu: nu poți forța materia la infinit! Că vorbim de cărămidă, lemn, cabluri electrice, instalații de oxigen sau orice altceva, totul are un termen de garanție. Cablurile de acum 50 de ani, roase de trecerea vremii, nu mai pot suporta complexitatea aparaturii medicale din zilele noastre.

E ca popcornul din cuptorul cu microunde. O vreme nu se aude nimic, dar la un moment dat, auzi bubuituri ca la revelion. Asta e problema. Infrastructura spitalelor a ajuns la punctul de pocnire. Dacă nu se intervine prompt, vom asista la bubuituri una după alta (în sensul propriu).

Aici intervine încă o constantă în ecuație: corupția! Ca să modernizezi spitalele este nevoie de bani, ca să folosești bani pentru spitale nu-i mai poți folosi pentru clientela politică. E necesară de o alegere: banii sau viața?

Să ne rugăm ca Dumnezeu să aibă milă de noi, să scăpăm de corupție și neglijența publică. Poate așa vom avea din nou curaj să mergem… la spital.

1 thought on “De ce ardem în spitale?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *