Dumnezeu și coronavirusul!

DUMNEZEU ȘI CORONAVIRUSUL

Dincolo de cercetările medicale, sub asaltul sălbatic al coronavirusului se întețesc și cercetările teologice. E foarte bine. Trebuie să reflectăm la realitățile actuale din toate unghiurile posibile, iar teologia nu ar trebui să fie neglijată. De fapt, cred că gândul la Dumnezeu în astfel de vremuri trebuie să fie prioritar. Cum să raportăm, deci, pandemia care înspăimântă Planeta la realitatea existenței lui Dumnezeu? Este judecată divină sau nu? Poate fi oprit virusul? Vine și peste creștini? Ce trebuie să facem? Acestea sunt câteva întrebări la care voi încerca să dau răspunsuri (biblice) pe scurt.

1. DUMNEZEU CONTROLEAZĂ CORONAVIRUSUL

Nu se întâmplă nimic pe acest Pământ și chiar în universul întreg fără știința și voința lui Dumnezeu. Coronavirusul se află sub controlul strict al lui Dumnezeu: când apare, cum se extinde, pe cine afectează, cum afectează, dacă dispare, când dispare, dacă reapare…. totul este sută la sută sub voința divină, sub controlul Său:

• Dar sfaturile Domnului dăinuie pe vecie, şi planurile inimii Lui, din neam în neam. (Psalmi 33:11)
• Domnul face tot ce vrea în ceruri şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile. (Psalmi 135:6)
• El face rana şi tot El o leagă; El răneşte, şi mâna Lui tămăduieşte. (Iov 5:18)

2. DUMNEZEU FOLOSEȘTE CORONAVIRUSUL

Dumnezeu folosește ceea ce este sub controlul Său, inclusiv bolile și suferința, în diverse moduri:

(1) Ca dovadă a deșertăciunii – deși răul este sub controlul divin și sub planul divin, Dumnezeu nu este autorul răului. El a creat toate lucrurile bune (Geneza 1-2) însă după căderea omului în păcat (Geneza 3) natura întreagă a ajuns să sufere consecințele acestui act și să intre într-o spirală a deșertăciunii. Cu alte cuvinte coronavirusul și alte boli sunt o dovadă că lumea aceasta nu poate exista pentru totdeauna în starea în care se află. Natura, la fel ca omul, are nevoie de răscumpărare. Așteptăm o lume nouă, fiindcă această lume este marcată iremediabil de deșertăciune: De asemenea, şi firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Căci firea a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina Celui ce a supus-o – cu nădejdea însă, că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. (Romani 8:19-21).

Dumnezeu pregătește o lume în care nu va mai fi niciun virus. Cred că ne gândim mai mult la acest lucru atunci când pământul se clatină!

(2) Ca judecată divină și glorificare a Numelui Său – Dumnezeu folosește chiar faptele rele ale omului, activitatea celui rău în această lume și principiul degradării care se află în natură, ca acte de judecată asupra oamenilor care păcătuiesc și refuză să se pocăiască:

• tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor. Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. (Romani 1:27-28)
• Sau acei optsprezece inşi, peste care a căzut turnul din Siloam şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim? Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.” (Luca 13:4-5)
• Al patrulea a vărsat potirul lui peste soare. Şi soarelui i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui. Şi oamenii au fost dogoriţi de o arşiţă mare şi au hulit Numele Dumnezeului care are stăpânire peste aceste urgii şi nu s-au pocăit ca să-I dea slavă. (Apocalipsa 16:8-9).

Judecata divină are ca scop atât o îndreptare a oamenilor spre pocăință precum și dovedirea faptului că Dumnezeu este Atotputernic și glorios iar oameni trebuie să-l glorifice pe El prin viețile lor. Judecata vine însă întotdeauna peste cei necredincioși, cei care nu se pocăiesc.

(3) Ca disciplinare și / sau încercare a credinței – dacă Dumnezeu dorește ca unii dintre cei credincioși să fie scutiți de boala, așa va fi (vezi Ps. 91), însă în mod normal virusul îi va afecta și pe credincioși la fel ca pe ceilalți. Copiii lui Dumnezeu nu sunt însă judecați: Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. (Romani 8:1). Deși ei pot suferi de aceeași boală, motivele sunt fie legate de disciplinare, fie de încercare și întărire a credinței. Dacă nu vezi un motiv concret pentru care Dumnezeu vrea să te disciplineze atunci ești chemat să-ți dovedești credincioșia chiar și în mijlocul bolii, să-ți întărești credința și să îl lauzi pe Dumnezeu:

• Şi aţi uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El. Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.” (Evrei 12:5-6)
• Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi! În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere, şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos, (1 Petru 1:5-7).

3. DUMNEZEU LIMITEAZĂ CORONAVIRUSUL

O distrugere totală a lumii, adică sfârșitul ei, este hotărâtă de Dumnezeu cu precizie și are un scenariu caracterizat de surprindere (ziua vine ca un hoț) și cataclisme cosmice (2 Pt. 3). Deci, nu avem motive să credem că acest coronavirus înseamnă sfârșitul lumii. Virusul va circula și recircula atât timp cât vrea Dumnezeu. Nimeni nu poate opri acest lucru. Totuși, Biblia și istoria ne confirmă că Dumnezeu este îndurător:

Iată ce mai gândesc în inima mea şi iată ce mă face să mai trag nădejde: bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! – „Domnul este partea mea de moştenire”, zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El. Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută. Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului. Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţea lui. Să stea singur şi să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz; să-şi umple gura cu ţărână şi să nu-şi piardă nădejdea; să dea obrazul celui ce-l loveşte şi să se sature de ocări. Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna. Ci, când mâhneşte pe cineva, Se îndură iarăşi de el, după îndurarea Lui cea mare: căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mâhneşte bucuros pe copiii oamenilor. (Plâng. lui Ieremia 3:21-33).

Deci, apariția unui vaccin care să limiteze sau chiar să oprească COVID-19 nu înseamnă o zădărnicire a planurilor divine. Înseamnă că Dumnezeu dorește să oprească acest flagel exact prin apariția unui vaccin sau poate să îl oprească prin alte metode.

4. CE AVEM NOI DE FĂCUT?

În lumina celor de mai sus, putem să concluzionăm următoarele, în ce ne privește pe noi:

• Autoritățile ar trebui să se teamă de Dumnezeu și să limiteze mai mult răul. Să caute să promoveze valorile lui Hristos, limitând imoralitatea, corupția, nedreptatea, etc.
• Cei necredincioși în Hristos ar trebui să vadă în coronavirs o judecată divină și să se pocăiască grabnic.
• Cei credincioși, să se cerceteze și să-și pună viața în rânduială, să identifice dacă sunt pe o cale rea, dacă nu cumva se află sub disciplinare divină.
• Cei credincioși, care sunt în rânduială cu Dumnezeu, să înțeleagă că e vorba de o testare a credinței lor: în astfel de condiții, ei trebuie să nu se lase, să persevereze în credință și să fie o mărturie pentru cei din jur. Să le spună semenilor Evanghelia dar și să-i iubească și să-i ajute pe cei ce suferă în moduri cât se poate de concrete. „Statul temporar în casă” intră în această categorie.
• Toți ar trebui să ne gândim mai mult la lumea viitoare, să știm că pe pământ totul e deșertăciune. Să-l prețuim pe Domnul și unii pe alții… Restul sunt trecătoare, după cum vedem.

Cam asta avem noi de făcut. Ce face Dumnezeu… știe El!

Nu te-ndoi, ci crede că dincolo de nor

E-un soare şi mai dulce, şi mai strălucitor.

 Nu norul este vesnic, ci soarele-i acel

Ce-nvinge şi rămâne stăpân în urmă El!

(Nicolae Moldoveanu)

Pastor, Costel Ghioancă